Haute Pepper



Despre local


Haute Pepper e un restaurant cochet din inima Bucureștiului, vis-a-vis de palatul parlamentului, poziționat chiar pe colț, lână Ministerul Comunicațiilor. Poziționarea e probabil strategică pentru atras turiști și cred că le merge, având în vedere că specificul e cu mâncare populară, destul de safe.

Interiorul arată sofisticat, luminos și eclectic, dar nu l-aș numi chiar creativ sau inspirațional. Se încadrează în norme. Mie mi-a plăcut, e instagramabil.

Atmosfera e una business casual, muzica liniștită, potrivită pentru un prânz liniștit sau de afaceri.

De fiecare dată am avut de-a face cu ospătari bine pregătiți, simpatici, amabili, chiar glumeți, dar în limite. Mă bucur să văd oameni potriviți pentru jobul ăsta, de multe ori trecut cu vederea, pentru că avem impresia că oricine poate fi ospătar și fac o diferență foarte mare în impresia generală pe care ne-o face un local.

Mâncarea e cuminte, preparatele sunt clasice: salate, paste, pui, pește, pregătite destul de previzibil, dar cu gust. Unele sunt muncite mai mult, dar overall n-aș spune că e un meniu îndrăzneț sau creativ, iar prețurile cam piperate pentru ce primești.

Rating

Nu cred că e musai de încercat, nu pierdeți nimic, dar e perfect pentru o ieșire casual, în care accentul nu cade pe mâncare, ci ea e acolo doar ca o completare.

Haute Pepper e un local cu bun gust, potrivit pentru când nu știi unde să mergi să mănânci, care seamănă cu un bistro, dar e mai rafinat. Îl recomand și celor mai mofturoși, opțiunile sunt precaute și n-o să ai surprize neplăcute indiferent ce alegi.

Despre mâncare


Am ajuns de vreo două ori, în ambele ocazii pentru prânz.

Prima oară la aperitiv am încercat creveți tempura cu sos sweet chilly (45 lei), cu legume coapte cu sos de soia și orez simplu. M-a cam întristat faptul că au venit deja întinși în sos, altfel, destul de buni - tempura crocantă și condimentată cât trebuie, legumele aromate, sos de soia din plin, orezul simplu și lipicios, ca în Asia, un preparat safe și clasic, în special pentru fanii mâncării asiatice.

Am încercat apoi salata cu Pui și Blue Cheese (32 lei): puiul fraged, brânza generoasă, legumele nu dintre cele mai gustoase dar, din fericire, dressing-ul își făcea treaba și para a salvat toată situația.

Somonul Beurre Reuge (54 lei) a fost ok, peștele gustos, risotto-ul de ciuperci avea un gust intens, earthy, iar sosul de unt cu sfeclă roșie ar fi fost fix ce trebuie ca să completeze cu puțin dulce-pământesc, dar, din păcate, fix gustul îi lipsea - sfecla era bine ascunsă în unt, nu mi-aș fi dat seama ce e dacă nu știam dinainte. Poate nu era în sezon.

Mi-a plăcut mai mult Bibanul de mare (59 lei), cred că a fost preferatul meu din tot ce-am încercat: pielea crocantă m-a dat pe spate, piureul de cartofi dulce foarte fin și cremos, iar spuma de fennel a fost neașteptată, n-am mai mâncat până acum, un gust intens, un pic înțepător chiar, care merge foarte bine cu dulceața de la piure. Iar micuțul cartof fondant m-a cucerit, crusta crocantă, el moale, o notă aproape luxoasă.


Dacă aș fi rămas la prima vizită, aș fi avut o impresie mai bună și probabil dădeam o notă mai mare.

A doua oară am început cu Rulouri Kamchatka (29 lei), colorate de îți luau ochii, care mi-au plăcut, au fost gustoase, o combinație destul de clasică: somon afumat cu cremă de brânză. Castravetele dădea o notă proaspătă, a mers la fix cu crema de brânză, ca să mai taie din gustul de afumat al somonului.

Salsa de mango și ardei roșu a fost ok, cam insipidă, dar plusa acolo cu note de răcoritor și dulce. Un preparat bun, se vede că a fost lucrat, avea și sfeclă deshidratată, și niște praf de sfeclă, care nu aduceau prea multe ca gust dar adăugau textură și măcar arătau bine în farfurie.





Ce-a urmat n-a mai fost așa impresionant.

Cotletul de Porc cu Sos de Ciuperci (39 lei) a fost foarte uscat și ațos, greu de tăiat, greu de mâncat, greu de înghițit. Piureul ar fi trebuit să fie cu pomodori secchi și măsline, dar au fost destul de bine ascunse, avea niște note foarte discrete și nici cartofii nu erau cei mai gustoși. Overall un piure ok, doar că aveam alte așteptări, mai ales când cel de cartofi dulci părea venit din altă ligă.

Sosul de ciuperci gustos, nu prea intens ca gust și cam prea zemos, cotletul ar fi avut nevoie de ceva un pic mai acrișor sau chiar picant, dar a funcționat și așa. L-am primit și la Puiul Supreme (44 lei), care a fost mult mai fraged și mai bine prezentat, deși carnea nu era prea gustoasă - l-a salvat pielea. Are aceeași garnitură ca bibanul de mare: piure de cartofi dulce și spumă de fenel. Nu m-am plâns, că mi-au plăcut foarte mult în ambele combinații.

La desert am testat vulcanul de ciocolată (22 lei) și faimosul Crème brulee (22 lei), care am înțeles că e desertul lor vedetă, ce se schimbă în funcție de sezon. În meniu scria că e cu măr verde și cremă de brânză. Măr verde n-am simțit, dar crema de brânză din plin. Nu e un desert prea spectaculos, nici ca gust, care e cam fad, nici ca aspect, dar potrivit pentru cei cărora le place vanilia. Fructele nedulci, dar e de așteptat iarna. N-am înțeles care e faza cu cele trei chipsuri de măr uscat din capac, mai degrabă decorațiune decât mâncare.

Vulcanul de ciocolată e un lava cake classic, cuminte, gustos, gătit corect, dacă ai mâncat unul, le-ai mâncat pe toate.


20 afișare

©2019 by n cuvinte pe minut.