Acul în carul cu fân #5

E pe terminate cea mai scurtă lună din an (chiar dacă e mai lungă decât altă dată) și deja avem un nou scenariu apocaliptic: dacă în ianuarie izbucnea al treilea război mondial, în februarie Italia e în shut down mode ca măsură preventivă contra Wuhan virus. Dar pentru că viețile noastre de zi cu zi sunt deja destul de aglomerate și nu e vreme de murit, vă las cu niște recomandări pentru timpul liber ca să nu ne stresăm că nu facem nimic.


Tu ești mai special decât un an bisect?

  • În Irlanda și Marea Britanie, tradiția spune că în anii bisecți, femeile puteau cere bărbații în căsătorie, iar dacă aceștia refuzau, trebuiau să plătească o amendă care consta într-o pereche de mănuși de piele, o liră, un trandafir și un sărut.

1908 postcard
  • În caz că nu mai știți care e faza cu anii bisecți, găsiți răspunsul în video-ul Why do we have leap years?

  • La Bougie du Sapeur e un ziar cvadrienal din Franța, înființat în 1980 care apare doar pe 29 februarie, făcându-l ziarul care apare cu cea mai mică frecvență din lume.

Toate vâlva asta din jurul anilor bisecți m-a făcut să mă gândesc că sunt speciali, așa cum sunt personajele principale din anime-uri.

Dar ei de fapt au doar o zi în plus față de alții și punem pe ei presiune nenecesară (bietul 2020, give it a break, it probably won't fix your life), așa cum probabil punem și pe noi.

Dacă și tu te simți prost că n-ai avut your big breakthorugh încă, dacă ți-e rușine cu asta sau muncești din greu ca să ajungi acolo, poate te convinge Alain de Botton că a fi excepțional e o vrăjeală ce îți distruge sănătatea mentală pe care probabil ți-a inseminat-o un părinte nefericit și de ce n-ai nevoie să fii excepțional.

Most movies, adverts, articles continually explain to us the appeal of things like: sports cars, tropical island holidays, fame, an exalted destiny, first-class air travel and being very busy. The attractions are sometimes perfectly real. But the cumulative effect is to instill in us the idea that our own lives must be close to worthless. And yet there might be immense skill, joy and nobility involved in what we are up to: in bringing up a child to be reasonably independent and balanced, in maintaining a good-enough relationship with a partner over many years despite areas of extreme difficulties, in keeping a home in reasonable order, in doing a not very excited or well-paid job responsibly and cheerfully [...]. There is already a treasury to appreciate in our circumstances when we learn to see these without prejudice or self-hatred.


Iubirea durează până de Valentine's day

Dacă ai cu cine să-ți împarți viața sau dacă vrei să fii prietena aia cu sfaturi super mișto despre relații chiar dacă ea n-are una, te-ar putea ajuta o listă cu podcast-uri, cărți și un documentar pentru a avea relații mai bune, de la un cercetător în materie de căsnicii. Materiale care te ajută să înțelegi mai bine dinamica unei relații, cum să te bucuri de ea și cum s-o faci să dureze până când moartea etc.

Dacă sunteți mai leneși (sau zodie de aer), Eric Baker a găsit 4 secrete ale căsniciilor de succes (according to science) și le-a pus într-un articol scurt, amuzant și cuprinzător. Cică e bine să te cerți.

Iar pentru cei care preferă practica în locul teoriei, o cărticică de jocuri și exerciții practice care să vă facă viața de cuplu mai bună și poate chiar mai picantă.




Mafia înghețatei

V-ați gândit vreodată că mașina cu înghețată poate stârni coflicte violente ca între dealerii de droguri? În documentarul scurt-metraj 99 problems, făcut într-un stil cartoonish și cu un accent irlandez neaoș, urmărim un vânzător de înghețată din Dublin care se plimbă prin cartier cu dubița lui roz bombon și vedem latura invizibilă a meseriei ăsteia, una nereglementată, satisfăcătoare, complicată și neașteptat de periculoasă, ce vine dintr-o tradiție de familie și aduce comunitatea mai aproape. Încă mai caut aroma preferată de înghețată, dar quiz-ul ăsta zice că sunt dulce de leche și îl cred.


Ce mai vedem?

  • Poezie: La Rosumovi, Svetlana Cârstean o să susțină un recital de poezie, acompaniată de Ana Munteanu care va desena live, în nisip, explorând teme de fragilitate și forță în poezie. Pe 12 martie, la Retros. Booking aici

  • Teatru: Pe Adriana Radu o știu încă din liceu, când a venit să ne vorbească despre absorbante și boli cu transmitere sexuală. Încearcă să aducă educație sexuală în România prin Sexul vs Barza, o platformă unde vorbește deschis, informat și fără prejudecăți despre neliniștile tinerilor care nu știu ce se întâmplă cu corpul lor sau care e faza cu sexualitatea. Pe lângă asta, e foarte vocală pe partea de feminism, sănătate mentală și social media. A produs și prima ei piesă de teatru, Portret al artistei ca tânără influenceriță, pe care o puteți vedea pe 29 feb. sau 1 martie la Centrul Național al Teatrului București. E despre cum diferă identitatea noastră din online de cea reală, cu ce probleme se confruntă influencerele de pe instagram și cât de reală e dependența de validare și de like-uri.

  • Teatru: în aceeași temă, despre influenceri din online, trenduri de lifestyle, de ce urmărim rezoluții pe care le vedem la alții și de ce încercăm să imităm viața lor perfectă din vlog-uri, găsim în piesa A new and better you de Joe Harbot. S-ar putea să fiu biased pentru că am un crush pe Edith Alibec de când am văzut-o în De ce fierbe copilul în mămăligă, dar dacă vă tentează, se joacă pe 15 martie la POINT.

  • Film: Radu Jude se înterce pe el însuși și are anul ăsta două filme care debutează la Berlinale, în secțiunea forum: Ieșirea trenurilor din gară, un film despre Pogromul de la Iaşi din iunie 1941, făcut din fotografiile Pogromului și ale victimelor peste care sunt suprapuse mărutriile despre soarta lor, și Tipografic majuscul, făcut după spectacolul cu același nume al Gianinei Cărbunariu, în care aflăm despre cazul lui Mugur Călinescu, un puștan de liceu care a dovedit un curaj nebun când a scris cu cretă pe clădiri mesaje anti-comuniste - în 1981, urmând a fi prins și interogat de securitate și murind doi ani mai târziu de leucemie (suspectându-se că a fost iradiat în timpul interogării). Și filmul și spectacolul au la bază dosarul lui Călinescu din cartea Șase feluri de a muri, de Marius Oprea. Despre spectacol și film, Oana Stoica a scris pe larg într-un articol la Scena9. Dacă vreți să vedeți filmul, găsiți aici bilete pentru București și Cluj-Napoca.

  • Film: Scurtmetrajul Cadoul de Crăciun e printre preferatele mele, cu o atenție absolută la detalii, o distribuție cum nu se poate mai potrivită, e plin de tensiune și umor, și îl puteți vedea într-o proiecție specială urmată de un Q&A cu actorii și regizorul, pe 29 februarie la Happy Cinema București.

  • Film: Colectiv de Alexander Nanau se plimbă pe la cinematografele din țară și urmărește în aparență drama incendiului de la Colectiv, în realitate structurile corupte și efectele tragediei asupra societății, scoțând la iveală problemele din sistemele publice, cu ajutorul jurnaliștilor de investigație Cătălin Tolontan, Mirela Neag și Răzvan Luțac.


Mărțișor

Dacă aveți nevoie de inspirație pentru mărțișoare, poate vă surâde ideea celor de la Grădina Istorică: mărțișoare de plantat din soiuri de plante istorice și rare. Primiți un set de nouă mărțișoare (#9 e surpriză, eu am primit muștar oriental) pentru o donație de minim 50 de lei. Banii pentru fiecare set merg la îngrijirea unui metru pătrat din Grădina Istorică.

Grădina Istorică e un sector din Grădina Botanică D. Brândză a Universității din București și încearcă să pună în lumină specii de plante istorice, multe dintre ele pierdute, pe care le-au mâncat strămoșii noștri de-a lungul veacurilor. Eu abia aștept să văd ce gust are un morcov rotund.

Ce mai mâncăm?

Poate ați auzit de Bon Appetit, o revistă lunară dedicată rețetelor, vinurilor și nu numai, care a apărut prin 1956 . Au și un canal de Youtube cu vreo 5 milioane de subscribers ce a devenit unul dintre cele mai wholesome locuri de pe internet. Dacă nu-i urmăriți deja, poate vă convinge articolul ăsta despre How Bon Appétit Accidentally Made YouTube’s Most Beloved Stars.

Eu am mai încercat rețete de la ei de-a lungul timpului și nu m-au prea convins (Pasta al Limone a lui Molly, care sunt un fel de tăiței cu lapte mai uscați și The perfect pot of beans a lui Carla care a ieșit imposibil de mâncat), până am dat peste breakfast sandwich a lui Chris Morocco: o minune de sandwich cu o ceapă atât de bună că aș mânca-o goală, pe care l-am făcut de două ori în aceeași zi. Eu am folosit în exces un sos foarte iute și vă recomand și vouă dacă sunteți fani picant, versiunea lui Chris e cam prea cuminte pentru papilele mele dornice de adrenalină. L-am postat pe Instagram și am primit aprobarea de la tăticul lui, m-am simțit ca un copil care-și înâlnește super-eroul.

Vă las aici rețeta video dar și în text și aștept să-mi spuneți dacă v-a plăcut la fel de mult ca mie.


Și dacă n-aveți chef de murdărit vase, puteți merge să mâncați la Yuki, un restaurant homey, ușor rustic și liniștit, cu specific japonez și mâncare gustoasă pe care n-o mai întâlnești în altă parte.

Am fost de vreo două ori și tot nu mi-am potolit pofta. De fiecare dată am luat ichiju sansai set - îți alegi felul principal dorit și mai primești trei garnituri, care cred că diferă de la sezon la sezon (eu am primit o salată cu vinete coapte marinate în dashi, care a fost preferata mea, ridichi murate și coajă de lămâie, destul de puțin acrișoare, mai de grabă fresh și parfumate, și o salată de castraveți proaspeți cu alge negre), o porție de orez și o supă miso, care a fost prea umami pentru gustul meu și a rămas neterminată - știu că pare mult, dar porțiile sunt mici, destul cât să le guști pe fiecare. Ca fel principal am încercat calamarul pane, un pui fript cu sos de soia și ghimbir, fried chicken în stil japonez și Buta Piri, porc prăjit și marinat cu sos iute și dulce. V-aș recomanda puiul, în orice ipostază, e fraged și gustos, neapărat cu sos de soia, deși porcul cu sos iute și dulce a câștigat detașat locul 1 în inima mea, mult mai gustos și mai inedit ca gust. Peste calamar puteți sări, n-aduce nimic din ce nu cunoașteți deja, chiar dacă e gătit corect. Neapărat să luați edamame la aperitiv, și dacă nu știți ce sake să încercați, preferatele mele au fost cel cald și, nu mai știu cum se numește, dar întrebați de cel mai dulce. M-am bucurat să văd că restocracy l-au desemnat cel mai bun restaurant japonez din București în 2019 și cică ar avea cel mai bun udon, puteți încerca Ebi-Ten Udon la recomandarea lor.

La desert am cam strâmbat din nas, dar probabil n-o să mai aibă loc oricum.

ichiju sansai set cu fried chicken și sake, iar în stânga sus un pui marinat în sos de soia și ghimbir


Cine ne crește copilul interior?

În neuroștiință există (deocamdată) diferențierea între structurile primitive din creier - cele care se ocupă cu răspunsurile automate, emoționale, subconștiente, și structurile mai tinere - care se ocupă cu gândirea rațională. Diferența asta e prezentată publicului laic sub forma unei metafore cu elefant și călăreț.

Mie îmi place să mi le imaginez ca pe un copil interior și adultul care are grijă de el și mi-am dat seama că sunt un părinte abuziv, strict și urâcios. Așa că încerc să-i vorbesc mai frumos, să îi hrănesc curiozitatea și pofta de viață, să îi vindec fricile și să nu mai pun presiune pe el să ia numai 10.

Din seria asta, m-am gândit că poate și copiilor voștri le-ar plăcea să știe că ciorile s-ar putea să fie cea mai deșteaptă specie după primate și ca să vă ațâț curiozitatea pentru lumea din jur, vă recomand ilustrațiile lui Vivian Meker cu lumi fantastice și prietenoase, la care să visați cu ochii deschiși și să nu vă mai plictisiți dacă nu ascultați podcast-uri sau dacă nu citiți cărți în metrou. Preferata mea e cea în care puștoaica merge la cules de fantomițe care bântuie ciuperci.

Voi cu ce vă hrăniți copilul interior?


Mulțumesc că mă citiți, aștept să-mi scrieți și voi recomandările voastre și, până data viitoare, vă las cu hit-ul anului 2001 în formă de calendar și sper ca proporțiile voastre să fie inversate:


Acul în carul cu fân e o serie în care încerc să surprind căutări și găsiri de răspunsuri pentru momente din viață prin care trecem cu toții, de la banalul unde mâncăm la ce sens dau existenței mele. O dată la două săptămâni pun laolaltă câteva lucruri care m-au pus pe gânduri, m-au enervat mișto, m-au încălzit sau m-au plesnit și le trântesc aici. Dacă sunteți și voi în căutarea acului în carul cu fân, vă puteți abona și îl căutăm împreună.

54 afișare2 comentariu

©2019 by n cuvinte pe minut.