Acul în carul cu fân #1

E jumătatea lui Decembrie, deci aproape Crăciun. Așteptările pentru perioada asta sunt să fim fericiți, mai buni, mai pașnici, iar presiunea asta exacerbează problemele mai mult sau mai puțin ușoare prin care trecem. Așa ajunge Crăciunul să nu mai aducă nici entuziasm, nici bucurie, nici căldură sufletească sau ce se mai urează, ci anxietăți, griji și o gaură destul de solidă în buget. Cadourile devin o sursă de încordare și timp consumat pe ce iei cui, lucruri mărunte care oricum nu înseamnă nimic pentru nimeni. În plus, nici măcar nu ninge. Ca să ne mai luăm mintea de la toate astea, am găsit câteva lucruri simpatice care să transforme atmosfera asta forțat-festivă într-un moment de care să ne bucurăm pe bune, să ne resetăm și să redescoperim magia care se pierde în marea asta de cadouri la preț redus.

Ce mai înseamnă Crăciunul?

Atmosfera de Crăciun începe să se uniformizeze, de la reclamele tematice care folosesc aceeași poveste, imagini, culori, la melodii și povești care se reiterează la nesfârșit. 10 fotografi încearcă să găsească Crăciunul și în lucrurile obișnuite din viață, nepoleite și nemodificate să arate așa cum trebuie. Imaginile sunt candide și nefestive, iar ideea de Crăciun e foarte subtilă, pentru că nu e marketing care să-ți vândă ceva. Mă gândeam că o idee simpatică ar fi să facem mai multe poze de Crăciun, dar nu îmbrăcați în pulovere tematice și așezați în fața bradului, ci în ipostazele obișnuite, tolăniți pe canapele uitându-ne la Home Alone și să redescoperim ce ne face pe noi să simțim că e Crăciun, dincolo de reclamele Coca-Cola. Vouă ce vă amintește că e Crăciun, în afară de ce difuzează ProTV, ceva doar al vostru?



Mai pot și cozonac

Cozoancul e ceva nemuritor, care se face cu fiecare ocazie de sărbătoare, devenit demult un laitmotiv la îndemână pentru a evoca amintiri din copilărie. Eu nu m-am dat niciodată în vânt după el și cred că e genul de desert din care guști din cauza nostalgiei, nu pentru că-ți place gustul. Dar am descoperit minunăția asta de rețetă cu care am dat pe spate toată familia. E nenecesar de complicat, dar merită din plin. Dacă aveți vreo rețetă magică de cozonac, dați de veste, abia aștept să încerc și altele.



Ce a simțit Kevin când s-a pierdut în New York?

Pentru majoritatea dintre noi, Crăciunul înseamnă mometul în care ne întoarcem acasă, vizităm rude, locul de baștină și casa în care am crescut. Toți suntem nostalgici după niște momente din copilărie pe care încercăm să le retrăim ca niște Sisifi. Pentru emigranți însă, Crăciunul se simte altfel. Nostalgia asta ia pentru ei forma unui dor de casă (homesickness) cu atât mai greu de suportat cu cât puține valori sunt legate mai strâns de Crăciun decât ideea de casă și familie. N-am fost niciodată departe de sărbători și-mi vine greu să-mi imaginez cum se simte, mai ales într-un loc unde nu simți că aparții și cred că e important să înțelegem fenomenul, în contexul în care vreo cinci milioane de români trăiesc în străinătate și probabil nu toți se pot întoarce de sărbători.




Moș Crăciun cu barba de vată

Acum un an, fetele de la Școala9 au strâns șase povești cu Moș Crăciun și serbări școlare și ne-au readus puțină magie. Ar fi un exercițiu simpatic să mai răscolim prin pozele de la serbări și să ne aducem aminte ce poezii aveam de spus și care a fost cadoul care ne-a plăcut cel mai mult (al meu a fost un joc pe televizor pe care nici nu l-am cerut și nici nu mi-l doream, ceea l-a făcut cu atât mai magic). În scrisori îi ceream mereu lui Moș Crăciun cărți cu Harry Potter, dar nu mi-a adus niciodată, cred că nu eram destul de cuminte.

Chiar, cum ați aflat că nu există Moș Crăciun?




Klaus

Niciun Crăciun fără filme de Crăciun. E plin internetul cu top-uri cu filme de Crăciun pentru fiecare zi festivă, mai mult sau mai puțin asemănătoare sau pline de clișee. Dar cred că asta face un film de Crăciun bun, îți spune o poveste magică, ușoară, care te gâdilă și te scoate din nihilism. Pe Netflix a apărut Klaus, al lui Sergio Pabloso, o aminație simpatică ce spune o poveste clasică de Crăciun, în cel mai bun sens cu putință. E povestea unui puștan de bani gata, răzgâiat și răsfățat care ajunge poștaș în cel mai sumbru și ne-crăciunesc loc cu putință. În aventura lui de a-i face pe localnici să-și trimită câteva sute de mii de scrisori ca să se reîntoarcă la viața lui de dinainte, ajunge să inventeze Crăciunul din greșeală. Filmul abundă de slapstick houmour, personaje care amintesc de stilul lui Roald Dahl și momente care te fac să spui awww neironic. 8/10




Primiți cu colindul?

Ca să rămânem conectați la experiența autentică și să ne amintim ce riscăm să pierdem atunci când lăsăm Hollywood să ne spună cum arată Crăciunul, recomand proiectul fotografic al Feliciei Simion, ethnographies, care surprinde cu un ochi inedit scene din obiceiuri și manifestări folclorice din localități rurale ale României contemporane.




Povești de adormit copii

Sunt în căutare de cărți festive de citit în perioada asta. Momentan citesc Crăciunul în cele mai frumoase povestiri și nu mă prea dă pe spate, deși are o bijuterie de copertă. În schimb, Ziarul Metropolis a făcut o listă de cărți perfecte pentru sărbători recomandate de cinci scriitori români, poate aveți mai mult succes cu ele. Sunt cărți care merită să intre pe lista de to-read cel puțin, dar nu prea strigă Crăciun. Voi ce citiți în perioada asta?











Cam așa se încheie prima și ultima căutare de ac în carul cu fân pe anul ăsta, să aveți sărbători fericite, liniștite și ne revedem în 2020.


Acul în carul cu fân e o serie în care încerc să surprind căutări și găsiri de răspunsuri pentru momente din viață prin care trecem cu toții, fiecare în felul lui. O dată la două săptămâni pun laolaltă câteva lucruri care m-au pus pe gânduri, m-au enervat mișto, m-au încălzit sau m-au plesnit și le trântesc aici. Dacă sunteți și voi în căutarea acului în carul cu fân, vă puteți abona la newsletter și îl căutăm împreună.

©2019 by n cuvinte pe minut.