5 filme mișto văzute în 2019 pe care le poți vedea și în 2020

Așa pe final de an m-am gândit să trec în revistă retrospectiva anului 2019 în filme. Unele au apărut în 2019, altele nu (deși nici departe nu sunt), dar pe toate le-am văzut în 2019 și au rămas cu mine într-un fel sau altul. N-am văzut destule filme apărute în 2019 să fac și eu un top ca toată lumea, dar asta nu mă oprește. După cum spunea și Lydia Davis: read the best writers from all different periods; keep your reading of contemporaries in proportion—you do not want a steady diet of contemporary literature. You already belong to your time. M-am gândit că merge și cu filmele.

1. Case for a rookie hangman (1970, Pavel Jurácek)

O interpretare după Călătoriile lui Gulliver, cu mult Kafka și Alice în țara minunilor, în care găsești de fapt o critică a birocrației, sistemului politic plin de forme fără fond, superstițiilor și mentalității de turmă, aparținând noului val ceh. Filmul e de fapt o comedie absurdă, suprarealistă și încă foarte actuală după 50 de ani, care din păcate i-a încheiat cariera lui Pavel Jurácek pentru că autorităților nu le-a plăcut (și probabil încă nu le place).

8/10



2. Dolor y gloria (2019, Pedro Almodóvar)

Am văzut anul ăsta vreo trei filme care urmăresc tema bătrânului regizor ce mai are de încheiat niște socoteli: Once upon a time in... Hollywood al lui Tarantino, The Irishman al lui Scorsese și Pain and Glory al lui Almodovar. Dintre toate, cel mai fermecător mi s-a părut de departe al lui Almodovar, nostalgic, înduioșător, autentic, amuzant și cu mult roșu, filmul te plimbă prin viața boemă a regizorului și te încălzește cu fiecare moment în care face pace cu trecutul. Să nu mai spun că distribuția, în frunte cu Banderas, îți încântă cel puțin simțul vederii.

8.5/10


3. Inimi cicatrizate (2016, Radu Jude)

Pornind de la cartea cu același nume a lui Max Blecher, Radu Jude creează o tragi-comedie în care radiografiază viața din sanatoriu a unor bolnavi de tuberculoză osoasă, câte o tipologie de om mai mult sau mai puțin specifică vremii. Contrar așteptărilor, bolnavii tineri, culți, joviali și plini de angoase, au o poftă de viață surprinzătoare și încearcă să-și ducă viața cât de normal pot, încearcă să facă dragoste, să discute politică, să își facă planuri de viață, să bea și să glumească în timp ce sunt imobilizați, ceea ce creează niște situații pe cât de intense, pe atât de comice. Destul de teatral, liric, romantic distractiv, filmul pune în lumină fațetele complicate ale unei boli incurabile, ale luptei cu suferința, de la speranță până la resemnare.

8.5/10


4. The sisters brothers (2018, Jacques Audiard)

Că tot l-am văzut pe Joaquin Phoenix făcând un rol monumental în Joker, merită să-l vedem și aici cum ucide cu nonșalanță și are daddy issues. Filmul e un Western regizat de francezul Jacques Audiard după cartea canadianului Patrick deWitt, comic, tragic, sentimental și sincer, în care John C. Reilly și Jake Gyllenhaal ne vorbesc despre dramele noastre de zi cu zi, din perspectiva unor pistolari. Combinația dintre realism sentimental franțuzesc și acțiune western americană e surprinzătoare și absolut irezistibilă.

9/10


5. Nu mă atinge-mă (2018, Adina Pintilie)

O combinație între documentar și ficțiune, filmul Adinei Pintilie ilustrează încercările oamenilor de a ajunge la intimitate, de a face pace cu propriul corp și propriile dorințe, explorând prin atingere durerea și plăcerea. Cu personaje diverse care frapează prin franchețe, deschidere și cunoaștere de sine, filmul e inconfortabil și, dacă îl lași, te ajută să te dezinhibi și îți trezește apetitul pentru auto-explorare.

8/10

Mențiuni onorabile:

Cadou de Crăciun (2018, Bogdan Mureșanu) - un scurtmetraj care surprinde seara de 20 decembrie 1989 din viața unei familii tipice vremii (și totuși actuală) într-un mod absolut neașteptat, plin de suspans, cu momente comice, nostalgie și foarte românești.


Bacurau (2019, Kleber Mendonça Filho, Juliano Dornelles) - o psihoză foarte greu de încadrat, cu o violență care amintește de Tarantino, cu tente de western, sci-fi, dramă, horror, destul de politc și imprevizibil, Bacurau te ține în priză și te surprinde cu fiecare cadru.


Capernaum (2018, Nadine Labaki) - o dramă emoționantă până la exces în care un copil își dă în judecată părinții pentru că i-au dat viață într-o lume atât de mizerabilă. Înduioșător până la lacrimi, cu tente de documentar, dacă nu te face să plângi, o să te facă să te gândești de două ori când vrei să ignori un copil al străzii.


The ballad of Buster Scruggs (2018, Joel and Ethan Coen) - o antologie de povești western, americane și nostalgice, fără legătură între ele dar care urmăresc o temă comună a faptului că moartea e inevitabilă. Spusă în șase părți, fiecare având un alt ton, baladele nuanțează în mod unic natura tragică, absurdă și nenecesar de complexă a omului, păstrând intactă atmosfera din secolul 19.

27 afișare

©2019 by n cuvinte pe minut.